Discursuri electorale.
Marţi, Mai 12th, 2009
Ştiţi, în ziua de azi, nu mai există frică. Am ajuns la un asemenea grad de civilizaţie, încât nimic nu ne mai sperie. Pentru noi, cine-privitorii pasionaţi de filme, nu există imagine pe care să nu-o fi văzut sau măcar auzit. Nu mai există un lucru care să ne sperie. Avem siguranţa unor zei în plin orgoliu. Ne scoatem armele la primul semn de schimbare şi luptăm! Pentru că, nu ne place monotonia, luptâm împotriva ei cu diversitatea noastră de vorbe, gânduri, priviri personale asupra lumii. Monotonia este ca atunci când, ajuns în vârful muntelui după un urcuş de două zile, te aşezi în poziţia Lotus şi te minunezi cât de murdară îi este creasta. Pâduri cânva verzi, arse pentru monştrii cu care ne înconjurăm ecranul.
Ştiţi, în ziua de azi, nu mai există monştrii. Oameni de genul lui Hitler sau Stalin nu se mai pot naşte; nimic nu ne mai poate înrobi. Mai există încă bucăţi de pădure unde triburi trag în elicopter cu săgeţi, dar în mare parte, lumea este civilizată, educată şi plină de ironia dulce a vieţii. Ceea ce a fost, nu se mai poate repeta, din simplul motiv că acum se comunică mai rapid. Noi avem o forţă. Forţa comunicării. Şi nimic nu ne mai poate înrobi. Suntem la curent cu ultimele ştiri, dezvoltăm teorii şi găurim cât mai adânc macaroana (ca mine în acest moment!) până ajungem în punctul în care ne uităm ciudat la cei care trag cu săgeţi în noi: „Băă, pigmeilor! Scuzaţi că v-am deranjat peisaju’! Sunt eu, Gicu din viitor!”
Ştiţi, în ziua de azi, nu mai există viitor. Trăim într-un etern „Carpe Diem”, cuprinşi de Nirvana virtuală, mici Buddha călare pe un nor ce plouă peste o plantaţie de bambus. Suntem Yin şi Yang pierduţi în contemplare propiului ecran, un etern echilibru între noi şi punctul de orizont. Monotonia noi o combatem, căci monotonia este ceva rău, la fel ca şi dorinţa de a ieşi din anonimat. Dorinţa de a întinde mâna străinului de pe stradă şi ai spune: salut… Viteza noastră de comunicare este aşa de mare, că ne lăsăm bunicii, părinţii, undeva în spate şi folosim această viteză ca sa vorbim despre dragostea nostră şi iubirea din lume. Prin mesajul nostru ironic, dar civilizat uneori, dăruim dragostea noastră lumii prezente.
Nu vă speriaţi, sunt doar discursuri electorale, căci v-am spus, viitorul nu există. Nici monştrii sau frică.
