Urban Fighter
Marţi, Mai 5th, 2009
 |
Cât de mare îţi este orgoliul, când chipul ţi-l oglindeşte, cât de plin îţi este sufletul, când conştinţa ţi-l clădeşte, cât de sus îţi este zborul, când durerea ţi-l înlănţuie, cât de bună îţi este viaţa, când singurătatea te trezeşte, cât de tristă îţi este credinţa când falşii profeţi o mărginesc, cât de goală îţi este fiinţa când răutatea te descrie, cât de dreaptă îţi este dorinţa, când ştii unde te poartă voinţa? Scriu pe pereţii trupului primit în dar şi pe lespezi de trecut, dar în zadar, căci totul este scurt în lucrurile ce au tăcut. Şi plâng cu lacrimi de cuvânt pe ultimul suflet ce a căzut şi plâng timpul ce se scurge fără scop în numărătoarea unui orb, în inima omului avar, ce moare fără a avea habar de cancerul ce-l roade. Dintre cărămizi, de sub porţile căzute, cresc copii unei morţi uitate, unei civilizaţii trecute, pierdute, cresc spre orizontul răzbunării, spre uciderea durerii, cresc cu scopul negării. |
